Pubblichiamo un estratto da “Fiabe e favole in cerretese” di Antonello Santagata, Disegno di Angela Tammaro

Cappuccetto Rosso (F.lli Grimm)

Se dice che ‘na vota ce števa ‘na criatùra accussì bellèlla che sule si a vedìwe già a ulìwe bene. A nonna po’ cj’ ascìva matta e i faceva ne munne de riale. ‘Na vota i rialàwe nu mantèglie cu i cuappùccie de vellute russe. I piacèwe accussì assai a chella ninna che da allora n’ si levàwe chiù da ‘ncoglie. Perciò a mettèrne nome Cappuccette Russe. 
Nu beglie iorne ‘a mamma ‘a chiamàwe e i dicewe “Sent’ e’ nì, chisse so’ nu panèglie de pane frišquwe e nu fiasche de vine russe, pòrteglie a màmmeta ‘rossa che n’ se sente tante bona, speriame che accussì se repìglia. Salutamèlla, però štatte accorte, n’ascì mai fore d’a via se no càie, se rompe a buttìglia e nònneta po’ s’adda vewe l’acqua frešca.”
“Štatte senza penzère,” prumettèwe Cappuccette Russe a’ mamma.
Ma ‘a nonna števa de casa luntàne che ce uleva ‘na bona mez’ora a pede pe cj’àrrevà. Quando ‘a uagliona arrevàwe dentra a i uòsche vedde a nu gliùpe, essa mo’ n’ sapeva che chiglie è n’annemàle assaie malamente e n’ s’ mettèwe paura.
“Bon giorne”, dicewe i gliùpe. 
“Bon giorne a te, gliùpe”, rišpunnèwe Cappuccette Russe”
“Addò vai accussì de bon’ora?”
“Vàwe addò nònnema”, 
“E che porte sott’a i muantasìne?”
“Porte nu fiašche de vine e nu panèglie de pane che štammàtina mammà ha fatte i furne. I porte a’ vecchia accussì šperiame che se remètte”.
“Sente, ma màmmeta rossa addò štà de casa?” ulèva sapè i gliùpe.
“Eh! Da ccà ce uò n’ate quarte d’ora. A massarìa stà propria mmez’ a i uòsche sotta a tre pede de cerqua, atturne atturne po’ ce štanne ‘na quanta chiante d’avellàne ” rišpunnèwe a uagliòna.
“Šta criaturèlla tenerèlla me fa venì l’acqua ‘mmocca – penzàwe i gliupe – m’ha magnàsse scarpe e tutte.”
Mentre abbiàrne a cammenà, fece i gliùpe vicine a Cappuccette Russe: “Uàrda quanta sciùre culuràte ce štanne dentra a i uòsche, uàrdete n’ poche attùrne. E i sente gl’aucigliùcce come càntane cuntènte? I uòsche è beglie, è allègre che te fa cunzulà e tu tene ‘na faccia come si štìsse ienne a šcola.” 

Cappuccette Russe prima aiauzàwe gl’occhie n’cièle e vedèwe i sole che trapassàva le frašche po’ vedewe ‘nterra ‘na špasa de sciùre de tutte i culùre e pensàwe: “Si porte a nanònna nu mazze de sciure sò sicura che a fàccie cuntènta, tante è ancora prešte”. Accussì se mettèwe a coglie sciùre. Come ne cuglièva une, penzàva che apprèsse ce ne štéva n’ate ancora chiù bèglie e ancora chiù culuràte. Nu sciòre a vota, nu sciòre a vota n’ate poche se šperdìva ‘mmez’ a i uòsche. I gliùpe, invece, fece una corza a’ casa d’a nonna e tuzzulàwe i purtòne.
“Chi si?”
“Nanò so Cappuccette Russe, t’aggio purtàte le vine e nu puèzze de pane.”
“Aiàuza i saglièscigne e trase eh nì, i n’me fiwe, aggie ‘ncuràta dentra a štu lette e n’ cj’a fàccie a aiauzàrme”. Cercàwe de se fa sentì a nonna.
I gliùpe accussì fece e trasìwe. Senza dice màncuwe na parola s’azzeccàwe a i lette addò števa curecàta a nonna e s’agliuttìwe cu un’uccòne. Po’, chiudèwe i šcure, se mettèwe i veštìte e a šcùffia d’a vecchia e se ‘nfelàwe longhe longhe dentra a i lette.
‘Ntràmente Cappuccette Russe eva perse tempe a truwà sciùre, e quande n’eva cote accussì assai che n’ ce ìvene chiù dentra a le vràcciala, s’arrecurdàwe d’a nonna e s’abbiàwe de pressa a casa da vecchiarèlla.
Arrevàta là, i parèwe curiùse che a porta števa aperta e come trasìwe dentra a štanza i facèrne le carne de caglìna. “Oh Madonna mia – pensàwe – è a prima vota che tràcuwe ccà dentra e me vene le frìdde ‘ncòglie, cj’aggie venùta sempe cu tanta piacère!” Accussì s’azzeccàwe a i lette, scanzàwe le lenzòla e vedèwe a nonna curecàta che s’eva cupèrta a faccia cu a šcuffia, però n’ parèva essa.
“Uà! Nanò tene l’aurècchie ‘rosse come a chelle di ciùccie.”
“E’ pe te sentì meglie ne nì.”
“Ua’ nanò tene gl’occhie ‘ròsse come a duie pallùne.”
“E’ pe te vedè meglie ne nì.”
“Ua’ nanò tene le mane ‘ròsse come a pala pe fà a cauce.”
“E’ pe te aštrègne meglie ne nì.”
“Ua’ nanò tene a occa ‘ròssa come a nu furne.”
“Accussì me te pozze agliòtte meglie.”
N’ fenìwe màncuwe de parlà che zumpàwe ‘ncoglie a Cappuccette Russe e s’a magnàwe un’uccòne.
Po’ cu a panza chièna se mettèwe dentra a i lette, s’addurmìwe e abbiàwe a terà nu rancecòne che faceva tremà le mùrela d’a casa.
A chiglie mumènte se truàwe a passà llà ‘nanze nu cacciatòre, “Palamarìna come rancechèia a vecchia – pensàwe – assàmme ji a vedè si i sèrvuwe caccheccòsa”.
Trasìwe e s’accurgèwe che dentra a i lette ce števa pròpia i gliùpe che isse števa puštiènne da nu munne de tempe.
Sùbbete acchiappàwe a šcuppètta pe glj’accide là là, quande i venne a mente che si i gliùpe s’eva agliuttùta a vecchia unu pezze ‘a putèva ancora salvà. Allora pusàwe i duibòtte e pigliàwe nu pare de fròbbece pe španzà a i gliùpe che durmìva.
Dope nu pare de furbiciàte se ‘ntravedèwe nu cuappùcce russe e dope n’atu pare zumbàwe fore a criatùra agliucchènne: “Madunnèlla mia, e quanta paura che m’àggie misse! Eva accussì šcure dentra a panza d’ i gliùpe che n’ s’ vedèva gnènte!” 
Dope a uagliòna, ascìwe fore pure a nonna, ‘ngraziènne Dij pure essa ancora viva.
A chiglie mumènte Cappuccette Russe ìwe a piglià ‘na quanta cantune che ‘nzeppàrne dentra a panza d’ i gliùpe; quande glj’annemàle se scetàwe se ne ulèva fuì, ma le prete pesàvene trònela accussì sbattèwe de musse ‘nterra e se n’iwe a chiglj’àte munne.
Mò erane tutte quante cuntènte: i cuacciatòre se pigliàwe ‘a pelle di gliùpe, a nonna se bevèwe nu pare de bicchière de vine che glj’eva purtàte a nepòte e Cappuccette Russe pensàwe “Chi n’ sente a mamma e patre, se tròua addò n’è nate. Mai chiù vawe dentra a i uòšche da sola, mai chiù n’ ašcòte a mammà”.



Antonello Santagata

Medico del Lavoro. Regista teatrale. Giornalista pubblicista. Fondatore di "Byblos", la biblioteca del Sannio. Scrittore e divulgatore della storia e dei personaggi del Sannio, ha pubblicato "A tavola nel Sannio", una guida ai ristoranti della provincia di Benevento; "Dietro la Leggenda" (2016), una raccolta di racconti ispirati a fiabe e a leggende del Sannio. Nel 2017 ha pubblicato "Samnes", un romanzo storico sull'epopea sannita. Ha curato la trascrizione del manoscritto e la stampa dei tre volumi delle "Memorie storiche di Cerreto Sannita per Arcidiacono Nicola Rotondi". Nel 2019 ha pubblicato "Guida alla Valle Telesina e al Sannio" e nel 2021 "Il delitto del pozzo dei pazzi", un medical-thriller ambientato nel primo '900 nell'ospedale degli Incurabili di Napoli in cui una una giovane studentessa, con l’aiuto di grandi medici sanniti di quel periodo, affronta un caso di omicidio. Il lavoro è stato premiato in nove concorsi letterari. È inoltre autore della "Storia di Cerreto dalla preistoria alla seconda guerra mondiale (2022) e di "Fiabe e Favole in cerretese", edito da Fioridizucca. (2023).