Pubblichiamo un estratto da “Fiabe e favole in cerretese” di Antonello Santagata, Disegno di Angela Tammaro

Cappuccetto Rosso (F.lli Grimm)
Se dice che ‘na vota ce števa ‘na criatùra accussì bellèlla che sule si a vedìwe già a ulìwe bene. A nonna po’ cj’ ascìva matta e i faceva ne munne de riale. ‘Na vota i rialàwe nu mantèglie cu i cuappùccie de vellute russe. I piacèwe accussì assai a chella ninna che da allora n’ si levàwe chiù da ‘ncoglie. Perciò a mettèrne nome Cappuccette Russe.
Nu beglie iorne ‘a mamma ‘a chiamàwe e i dicewe “Sent’ e’ nì, chisse so’ nu panèglie de pane frišquwe e nu fiasche de vine russe, pòrteglie a màmmeta ‘rossa che n’ se sente tante bona, speriame che accussì se repìglia. Salutamèlla, però štatte accorte, n’ascì mai fore d’a via se no càie, se rompe a buttìglia e nònneta po’ s’adda vewe l’acqua frešca.”
“Štatte senza penzère,” prumettèwe Cappuccette Russe a’ mamma.
Ma ‘a nonna števa de casa luntàne che ce uleva ‘na bona mez’ora a pede pe cj’àrrevà. Quando ‘a uagliona arrevàwe dentra a i uòsche vedde a nu gliùpe, essa mo’ n’ sapeva che chiglie è n’annemàle assaie malamente e n’ s’ mettèwe paura.
“Bon giorne”, dicewe i gliùpe.
“Bon giorne a te, gliùpe”, rišpunnèwe Cappuccette Russe”
“Addò vai accussì de bon’ora?”
“Vàwe addò nònnema”,
“E che porte sott’a i muantasìne?”
“Porte nu fiašche de vine e nu panèglie de pane che štammàtina mammà ha fatte i furne. I porte a’ vecchia accussì šperiame che se remètte”.
“Sente, ma màmmeta rossa addò štà de casa?” ulèva sapè i gliùpe.
“Eh! Da ccà ce uò n’ate quarte d’ora. A massarìa stà propria mmez’ a i uòsche sotta a tre pede de cerqua, atturne atturne po’ ce štanne ‘na quanta chiante d’avellàne ” rišpunnèwe a uagliòna.
“Šta criaturèlla tenerèlla me fa venì l’acqua ‘mmocca – penzàwe i gliupe – m’ha magnàsse scarpe e tutte.”
Mentre abbiàrne a cammenà, fece i gliùpe vicine a Cappuccette Russe: “Uàrda quanta sciùre culuràte ce štanne dentra a i uòsche, uàrdete n’ poche attùrne. E i sente gl’aucigliùcce come càntane cuntènte? I uòsche è beglie, è allègre che te fa cunzulà e tu tene ‘na faccia come si štìsse ienne a šcola.”

Cappuccette Russe prima aiauzàwe gl’occhie n’cièle e vedèwe i sole che trapassàva le frašche po’ vedewe ‘nterra ‘na špasa de sciùre de tutte i culùre e pensàwe: “Si porte a nanònna nu mazze de sciure sò sicura che a fàccie cuntènta, tante è ancora prešte”. Accussì se mettèwe a coglie sciùre. Come ne cuglièva une, penzàva che apprèsse ce ne štéva n’ate ancora chiù bèglie e ancora chiù culuràte. Nu sciòre a vota, nu sciòre a vota n’ate poche se šperdìva ‘mmez’ a i uòsche. I gliùpe, invece, fece una corza a’ casa d’a nonna e tuzzulàwe i purtòne.
“Chi si?”
“Nanò so Cappuccette Russe, t’aggio purtàte le vine e nu puèzze de pane.”
“Aiàuza i saglièscigne e trase eh nì, i n’me fiwe, aggie ‘ncuràta dentra a štu lette e n’ cj’a fàccie a aiauzàrme”. Cercàwe de se fa sentì a nonna.
I gliùpe accussì fece e trasìwe. Senza dice màncuwe na parola s’azzeccàwe a i lette addò števa curecàta a nonna e s’agliuttìwe cu un’uccòne. Po’, chiudèwe i šcure, se mettèwe i veštìte e a šcùffia d’a vecchia e se ‘nfelàwe longhe longhe dentra a i lette.
‘Ntràmente Cappuccette Russe eva perse tempe a truwà sciùre, e quande n’eva cote accussì assai che n’ ce ìvene chiù dentra a le vràcciala, s’arrecurdàwe d’a nonna e s’abbiàwe de pressa a casa da vecchiarèlla.
Arrevàta là, i parèwe curiùse che a porta števa aperta e come trasìwe dentra a štanza i facèrne le carne de caglìna. “Oh Madonna mia – pensàwe – è a prima vota che tràcuwe ccà dentra e me vene le frìdde ‘ncòglie, cj’aggie venùta sempe cu tanta piacère!” Accussì s’azzeccàwe a i lette, scanzàwe le lenzòla e vedèwe a nonna curecàta che s’eva cupèrta a faccia cu a šcuffia, però n’ parèva essa.
“Uà! Nanò tene l’aurècchie ‘rosse come a chelle di ciùccie.”
“E’ pe te sentì meglie ne nì.”
“Ua’ nanò tene gl’occhie ‘ròsse come a duie pallùne.”
“E’ pe te vedè meglie ne nì.”
“Ua’ nanò tene le mane ‘ròsse come a pala pe fà a cauce.”
“E’ pe te aštrègne meglie ne nì.”
“Ua’ nanò tene a occa ‘ròssa come a nu furne.”
“Accussì me te pozze agliòtte meglie.”
N’ fenìwe màncuwe de parlà che zumpàwe ‘ncoglie a Cappuccette Russe e s’a magnàwe un’uccòne.
Po’ cu a panza chièna se mettèwe dentra a i lette, s’addurmìwe e abbiàwe a terà nu rancecòne che faceva tremà le mùrela d’a casa.
A chiglie mumènte se truàwe a passà llà ‘nanze nu cacciatòre, “Palamarìna come rancechèia a vecchia – pensàwe – assàmme ji a vedè si i sèrvuwe caccheccòsa”.
Trasìwe e s’accurgèwe che dentra a i lette ce števa pròpia i gliùpe che isse števa puštiènne da nu munne de tempe.
Sùbbete acchiappàwe a šcuppètta pe glj’accide là là, quande i venne a mente che si i gliùpe s’eva agliuttùta a vecchia unu pezze ‘a putèva ancora salvà. Allora pusàwe i duibòtte e pigliàwe nu pare de fròbbece pe španzà a i gliùpe che durmìva.
Dope nu pare de furbiciàte se ‘ntravedèwe nu cuappùcce russe e dope n’atu pare zumbàwe fore a criatùra agliucchènne: “Madunnèlla mia, e quanta paura che m’àggie misse! Eva accussì šcure dentra a panza d’ i gliùpe che n’ s’ vedèva gnènte!”
Dope a uagliòna, ascìwe fore pure a nonna, ‘ngraziènne Dij pure essa ancora viva.
A chiglie mumènte Cappuccette Russe ìwe a piglià ‘na quanta cantune che ‘nzeppàrne dentra a panza d’ i gliùpe; quande glj’annemàle se scetàwe se ne ulèva fuì, ma le prete pesàvene trònela accussì sbattèwe de musse ‘nterra e se n’iwe a chiglj’àte munne.
Mò erane tutte quante cuntènte: i cuacciatòre se pigliàwe ‘a pelle di gliùpe, a nonna se bevèwe nu pare de bicchière de vine che glj’eva purtàte a nepòte e Cappuccette Russe pensàwe “Chi n’ sente a mamma e patre, se tròua addò n’è nate. Mai chiù vawe dentra a i uòšche da sola, mai chiù n’ ašcòte a mammà”.